Bulă se trezeşte dimineaţă din cauza unor zgomote ciudate – se crăpa de ziuă.
O caută pe nevasta-sa în pat şi n-o găseşte – o furase somnul.
Se duce la baie şi se uită în oglindă, dar oglinda se face ţăndări – aruncase o privire.
Pleacă la servici şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime – îi rodeau pantofii, iar alţii care dispăreau pur şi simplu – îi fura peisajul.
Ajunge la servici şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan – purtau discuţii la nivel înalt.
La un moment dat, se dezlipesc şi cad toţi deodată – căzuseră de comun acord.
Se enervează şi pleacă de la servici. Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi pe vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească – era sărac lipit pamantului.
Mai încolo, îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul şi ochii – era putred de bogat.
Se hotărăşte să se sinucidă şi se aruncă de pe un pod. Apele se dau la o parte şi Bulă cade pe uscat – nu era în apele lui.